- Hotar
- Original name in latin HotarName in other languageState code ROContinent/City Europe/Bucharestlongitude 47.01967latitude 22.28515altitude 226Population 1091Date 2013-04-21
Cities with a population over 1000 database. 2013.
Hotar
Look at other dictionaries:
hotar — HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. fig. Limită,… … Dicționar Român
Hotar River — Geobox River name = Hotar River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state = state1 =… … Wikipedia
hotár — s. n., pl. hotáre … Romanian orthography
hotar-yaja — होतर्यज … Indonesian dictionary
Izvorul cu Hotar River (Latoriţa) — Geobox River name = Izvorul cu Hotar River native name = other name = (Hotarul River) other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania… … Wikipedia
Izvorul cu Hotar River (Lotru) — Geobox River name = Izvorul cu Hotar River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state … Wikipedia
Vedic civilization/EB 1911 — TOC (Encyclopedia Britannica 1911, s.v. Sanskrit) [http://en.wikisource.org/w/index.php?title=User:Tim Starling/ScanSet TIFF demo vol=24 page=ED4A170] [http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/scans/EB1911 tiff/VOL24%20SAINTE… … Wikipedia
hotărî — HOTĂRÎ, hotărăsc, vb. IV. I. 1. tranz. şi refl. A alege (între mai multe posibilităţi), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. tranz. A stabili, a fixa o dată, un… … Dicționar Român
limită — LÍMITĂ, limite, s.f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafeţe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile … Dicționar Român
margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a … Dicționar Român
